Muntii Calimani

Prezentare Generala

Muntii Calimani apartin lantului vulcanic ce captuseste latura interna a Carpatilor Orientali, situat in zona de contact a muntilor de ineretire cu marile depresiuni de prabusire ale Transilvaniei si Pannoniei.Calimanul (inclusiv Gurghiu si Harghita) se incadreaza in grupa sudica a celor mai tineri munti din tara noastra, cu cratere stinse acum circa 1,8 - 5 milioane de ani (Cuaternarul inferior), care s-au format in Pliocenul superior (finele Neogenului-Tertiar). Intensa activitate vulcanica neogena a dus la aparitia unor imense acumulari de lava desfasurate pe o lungime de 450 km (dintre care 375 pe teritoriul tarii noastre). Constituit din alternante de lave, aglomerate si cenusa (stratovulcan), Calimanul apartine grupei sudice - cea mai importanta masa vulcanica - cu o suprafata de aproximativ 6.400 km2, cu latimea de circa 40 km (peste 50 in sectorul Calimanului) si lungimea de aproape 160 km. Acest masiv este caracterizat prin prezenta celor mai mari altitudini (Pietrosul Calimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m), care coboara treptat catre Tusnad (Ciomatu ? 1.301 m). In acest sector apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse partial de eroziune, dar mai ales datorita prabusirilor care au dus la deschidorea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km in Caliman).Asezare si limite:Calimanul ocupa partea nord-vestica a grupei centrale a Carpartilor Orientali, reprezentind cel mai extins masiv vulcanic din tara noastra. El se desfasoara pe directia nord-vest-sud-est, fiind delimitat la miazanoapte de zona depresionara a Dornelor (Vatra Dornei) si muntii marunti ai Birgaului; la est - sirul depresiunilor Paltinis, Dragoiasa, Bilbor, Secu il separa de muntii inalti ai Bistritei si de munceii Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Muresului constituie limita spre muntii vulcanici ai Gurghiului; in vest - piemontul colinar al Calimanului face trecerea spre partea estica a Podisului Transilvaniei.Limita septentrionala este greu de trasat, datorita caracterelor complexe ale unitatilor ce vin in contact : zona Calimanului in sud si aceea a Muntilor Birgau si Depresiunea Dornelor in nord. Ea trece la nord de Dealul Tanasa (1.001 m), intersecteaza cursul mijlociu al vaii Pietroasa de Jos, urcind spre nord pina la localitatea Bistrita Birgaului. In continuare, catre est, urmareste valea Bistritei pina in apropiere de Colibita, de unde se abate spre sud, si intretaie cursul superior al Panuletului si piriul Colbul, pe sub Vf. Tiganca. Limita se orienteaza catre nord-est, ocolind Vf. Dalbidanu (1.648 m), Vf. Tomnatec (1.542 m), Vf. Buba (1.670 m), si traversind cursul superior al riului Dorna pina in valea Ncgrisoarei, pe care o insoteste catre nord pina la Magura Mica (1.226 m), ocolind in continuare, pe la nord-nord-est, Vf. Buza Serbii (1.530 m). Spre comuna Saru Dornei, limita sud-estica a depresiunii cu acelasi nume patrunde adine in masiv pina in apropiere de confluenta piriului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se abate catre nord-est, pe linga Piciorul Cerbului (1.650 m) si piciorul Tiganului (1.700 m), pina in valea Calimanelului.Limita estica marcheaza contactul dintre muntii cristalini ai Bistritei si masivul vulcanic al Calimanului. De la localitatea Panaci ea se indreapta catre sud-est de-a lungul piriului Calimanelul si strabate depresiunile Paltinis, Dragoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmarind valea Secului si cea a Toplitei, pina la localitatea cu acelasi nume.Limita sudica este jalonata de valea transversala a Muresului (defileul Toplita-Deda), care separa Calimanul de Muntii Gurghiului, formata dintr-o serie de bazinete presarate de asezari umane, intre care se interpun sectoare mai inguste, cu aspect de chei. Limita vestica incepe la nord de Dealul Tanase, trece pe la vest de virfurile Paltinului sau Pirjoliturii (1.147 m), Dealul Ncgru sau Raglitci (1.152 m), Plesa (1.136 m), Bistrei (1.144 m), la sud de Dealul Vatavii pina in valea Bistrei, pe care o urmareste pina la confluenta cu Muresul. Contactul Calimanului cu Podisul Transilvaniei se face prin intermediul unci prispe largi - Piemontul Calimanului - ce realizeaza trecerea spre depresiunile Livezile-Birgau, Budac, Deda-Porcesti delimitate la vest de Culmea Sieului si alte coline din dealurile Bistritei. Aceasta delimitare corespunde Masivului Caliman privit ca unitate montana propriu-zisa, dar, din punct de vedere turistic, aria lui de influenta graviteaza spre Vatra Dornei (punct de plecare in traseele 1 si 8), cuprinzind Tara Dornelor (drenata de riurile Neagra Sarului si Dorna cu Dornisoara). Situata pe flancul nordic al masivului, Tara Dornelor coboara treptat alcatuind o depresiune larga, cuibarita in inima muntilor. Spre nord-est zona de influenta cuprinde si valea Bistritei cu viitoarea statiune climaterica Colibita - poarta de intrare spre potecile ce duc spre creasta inalta a Calimanului.

Parcul National Calimani

Masivul Cãlimani, mãret edificiu vulcanic cu o suprafatã de aproximativ 2000 km2, revãrsat pe aproape 60 km de la vest la est, constituie o uriasã barierã andeziticã situatã între Moldova si Transilvania, de unde vin drumurile ce duc spre crestele înalte ale „furnalului” adormit de veacuri.

Munti de naturã vulcanicã, Cãlimanii reprezintã cel mai mare crater vulcanic (stins în prezent), cu un diametru de circa 10 km. Pânã la atingerea înãltimilor de peste 2000 de metri (Vf. Pietrosu, Vf. Retitis, Vf. Cãlimani Izvor) vom întâlni vegetatie bogatã, reprezentatã în principal de zâmbru, jneapãn, molid si bujor de munte.

Rezervatia de Jnepenis cu Pinus cembra se întinde pe o suprafatã de 384,2 ha. În afarã de peisaj, rezervatia prezintã o deosebitã importantã stiintificã prin aceea cã aici se gãseste un arboret natural în amestec intim de molid si zâmbru, unic în tarã si foarte rar în Europa.
Rezervatia 12 Apostoli adãposteste multe figuri zoomorfe si antropomorfe, „sculptate” de intemperii în decursul vremurilor, constituite din fragmente de lavã cimentatã.

Unicitatea Parcului National Cãlimani o conferã si incinta fostei Exploatãri Miniere Cãlimani a cãrei peisaj selenar pierde pe zi ce trece în lupta sa cu natura, vegetatia din zonã acaparând aici, treptat, metru cu metru dezastrul natural produs de inconstienta umanã.